Exista fiintele acelea numite „mini-oameni”. Teoretic trebuie ca toti „maxi-oamenii” sa indrageasca „mini-oamenii”. Dar daca va numarati printre acei „maxi-oameni” care nu indragesc copii, acest articol este pentru voi.
Daca sunteti adulti care indragesc copii, cititi si voi acest articol poate,poate intelegeti de ce nu ne plac copii.
Ca „maxi-om” ce nu indrageste copii imi primesc zilnic incruntari si priviri cu dezaprob. Asta m-a facut sa regandesc parerea mea despre copii. Si am gandit. Tot nu-mi plac.
Sa va explic de ce.
1. Mentalitate dictata de societate, nu de simtamant
De cand e lumea, omul trebuie sa se reproduca. Cam asta e mentalitatea. Si oamenii se pot reproduce ca iepurii. Uitati-va la familiile sarace pe care le vedem la TV la stiri. Au cartoane deasupra capului, dar ei fac vreo 13 copii. Ca asa e normal sa faca o femeie daca se suie barbatul pe ea. Poate ca nu au bani de protectie sau nu au o educatie sexuala sa stie ca le trebuie protectie ca sa nu tot faca „mini-oameni”.
Acei 13 copii cresc apoi in niste conditii mizere, fara curatenie, fara mancare, fara posibilitatea la o educatie decenta. Dar sunt facuti pentru ca statul ofera parintiilor un ajutor social in schimbul lor. Conditiile mizere ii invata sa fie nespalati si fara constiinta de sine (pe care in conditiile acelea, e mai bine oricum sa nu o aiba).
Lipsa de mancare ii invata sa le fie tot timpul foame, lipsa de educatie ii invata sa nu asculte de normele societatii. Si astfel din cei 13 copii, vreo 4 ajung in inchisoare, 2 pleaca in strainatate sa cerseasca, inca 3 gasesc alti oameni amarati si fac alti copii, 1 poate este parasit de viata, 2 sunt aruncati in sistemul de asistenta sociala si 1 poate reuseste sa fie adoptat.
Ei nu sunt cu nimic de vina, parintii si societatea i-au aruncat in ghearele vietii fara mila, fara ajutor. Societatea i-a nascut puscariasi, cersetori, criminali.
2. Oricine face copii
Dupa cum vedeti mai sus, oricine face copii. Spun „oricine” fara intentia de a inferioriza anumite categorii de oameni. Dar acei „oricine” indiferent ca au bani sau nu, ca au unde locui sau nu, ca au posibilitatea de a ingriji copilul acela, ca nu sunt ei destul de dezvoltati personal fac copii.
Am intalnit copii care fac copii.
Am intalnit oameni care au facut copii pentru ca asa trebuie sau asa e „lasat de Dumnezeu” dar habar nu au ce presupune sa ai copil.
Si acesti oameni sunt si saraci, si bogati. Din toate paturile sociale.
Am intalnit femei care fac copii ca sa nu fie singure.
Nu-i ok, oameni buni. Copilul e un om mai mic si trebuie sa ii asiguri totul! De la lucrurile fizice pana la dezvoltarea psihica corecta si dezvoltarea sufletului intr-un mod armonios. Numai asa copilul acela te poate face mandru. (nu-i garantat nici asa, dar cresc posibilitatile).
Un copil trebuie facut dupa ce ai tras linie in viata asta: ai casa, ai masa, ai iubit/-a, ai caine, pisica, masina, job stabil si simti ca sufletul tot nu ti-e complet. Si tot spiritul striga ca iti trebuie cea mai mare reponsabilitate din lume ca sa fii complet. Sa fii parinte. Esti gata pentru cea mai crancena calatorie, pentru cea mai mare fericire – sa fii parinte.
3. Oamenii uita ca toti am fost copii
Oamenii uita ca „mini-oamenii” sunt oameni. Copii sunt oameni, dar de dimensiuni mai mici. Au ratiune, au competenta de a alege, au competenta de a fi rai si invidiosi. Au competenta de a fi niste nemernici.
Cati dintre voi ati fost pusi la punct de un copil de 3 ani? Cam toti am fost.
Ma scot din sarite oamenii care trateaza copii ca niste fiinte inocente. Crede-ma, daca fiinta aia mica, de 2-3 ani este capabila sa dea cu o piatra intr-un caine, sau sa culeaga o floare, sau sa iti copieze injuraturile, nu-i nimic inocent la ea.
Copii sunt curati sufleteste, atat. Dar invata repede si ce-i dezamagire si ce-i neincrederea si ce-i tradarea. Si asta de la parinti.
De fapt, singurul motiv pentru care nu-mi plac copii este ca AU parinti care nu ar trebui sa fie parinti. Au parinti care nu ii educa, care nu-i ajuta, care nu au competenta de a fi parinti. Au parinti care la randul lor au avut parinti needucati.
Nici nu va puteti imagina cum mi se inmoaie tot sufletul cand vad un copil de 3 ani care saluta frumos, care cere voie sa se apropie de caine, care nu urla ca nebunul.
Si am intalnit un astfel de copil. Rar, dar s-a intamplat.
Felicitari parintilor care cresc un astfel de copil.
mda. „copiii sunt curati sufleteste”.. ce minciuna si nesimtire in afirmatia aceasta! ii aud zilnic pe cei de 5-6 ani din blocul meu injurand de mama, stramosi etc . lasati poezia, copiii din ziua de azi sunt niste abominatii, niste gunoaie care nu trebuiau sa se nasca.
@Nelly James te-ai oprit cu cititul la fraza citata…. citeste mai departe si vei intelege mai bine.
Sunt de acord cu ce ai scris însă mai adaugă un „i” la acei copii
Multumim de feedback si ca ne-ai semnalat greseala de ortografie.