Cred că nici unul dintre noi, care se întâmplă să ocupe un post de manager, nu-și propune dinadins să meargă la serviciu și să le facă viața grea angajaților pe care îi are în subordine. Orice manager bun procedează exact invers. Sau, în fine, aș ar trebui să decurgă lucrurile într-o situație normală. Un manager rău sau slab, care nu știe să se comporte cu ceilalți din jurul lui și căruia nici măcar nu-i pasă de asta, nu se va obosi să-și evalueze acțiunile pe care le face și vorbele pe care le spune, analizând impactul pe care acestea le au în ochii angajaților.
Ei, nefiind prea bine pregătiți și nici prea potriviți pentru rolul pe care-l ocupă, vor da înainte cu exact același avânt pe care l-au avut și până acum, vor considera că și-au făcut treaba și, la finalul zilei, vor merge liniștiți la casele lor, mulțumiți de ceea ce au realizat pe ziua respectivă.
Dacă și tu ești manager, probabil că nu ar strica să-ți evaluezi propriile acțiuni și să identifici, eventual, aspectele la care mai ai de lucrat sau pe cele de care nu ești pe deplin mulțumit, tocmai pentru a nu deveni, la rândul tău, nepotrivit pentru funcția pe care o ai.
Iată ce anume caracterizează un manager slab/rău:
1. Îți folosești angajații ca scut
Atunci când ceva nu merge bine, ești primul care, în loc să-și asume și el greșelile făcute alături de angajații pe care îi ai în subordine, te vei grăbi să dai vina pe aceștia, considerându-i singurii vinovați de eșec. Tu vei proceda așa pentru a da bine în fața superiorilor tăi, nedorind să fii băgat în aceeași oală cu restul lumii.
2. Nu ai încredere în ceilalți angajați pe care îi supraveghezi
Fix din acest motiv, sau pentru că, pur și simplu, nu ai altceva mai bun de făcut, vei sta cu ochii pe subordonații tăi ca pe butelie. Deși acest lucru te face pe tine să te simți bine, îi deranjează și îi distrage pe ceilalți.
3. Simți nevoia de a-ți hrăni ego-ul permanent
Din păcate, multe persoane care primesc un anumit post sau cărora li se acordă un titlu mai pompos, simt nevoia imediată de a se umfla în pene și de a se bate cu cărămida în piept, dorind să arate că sunt cei mai tari oameni din univers. Asta nu face decât să atragă antipatia celor din jur, ba chiar repugna!
Dacă vrei să fii recunoscut pentru ceva anume, mai bine să fii recunoscut pentru ceea ce ai făcut și ai lăsat în urmă, cât și pentru felul tău de a fi natural, nu pentru că ți se spune „domnul/doamna manager”. Ține minte, e vorba doar de un titlu. Dacă l-ai pierde, ce-ai face? Ai deveni o nulitate? Nu ai mai exista deloc? Nu te-ar mai cunoaște nici măcar familia ta? Mă îndoiesc.
4. Te bagi peste angajați și le spui cum ar trebui să-și facă treaba
Să recunoaștem: nici unul dintre noi nu vrea să aibă în preajmă o persoană a cărei singur scop în viață este acela de a le spune altora cum să-și facă treaba. Chiar dacă respectivul individ este priceput la un anumit capitol, tot este deranjant să-ți stea pe cap toată ziua, dându-ți indicații ce să faci, mai ales dacă și tu ai un nivel de pregătire foarte bun.
Pe de altă parte, dacă ești începător sau într-o perioadă de probă în cadrul companiei, nu ar strica să primești un pic de ajutor, deci este oarecum acceptabil să fii „bătut la cap” de un manager mai experimentat.
5. Nu știi să comunici corect cu angajații
Nimeni din jurul tău nu are cum să-ți citească gândurile și să știe exact ce vrei, dacă tu nu poți să petreci vreo câteva minute și să le spui oamenilor ce anume dorești să facă în ziua respectivă. Poate că angajații așteaptă de la tine niște instrucțiuni înainte de a trece la treabă. Dacă tu nu le dai, nu cred că ei le pot ghici, doar nu sunt mentaliști!
6. Țipi la toată lumea
Vrei să te înțelegi cu subordonații și cu restul colegilor de la serviciu? Nu trebuie să țipi la ei! Nimănui nu-i place asta. Se poate vorbi și frumos, fără crize de isterie.
7. N-ai habar de nimic
Sunt anumite situații în viața oricărui manager în care trebuie să se confrunte și cu sarcini pentru care nu este pregătit. Se poate întâmpla. Și, ceea ce nu cunoști sau îți este străin, nu poți ascunde. Stângăcia se va vedea imediat. De aceea, trebuie să fii dispus să te perfecționezi mereu și chiar să apelezi la ajutorul altora.
Faptul că vrei ca ei să fie alături de tine, nu este un semn de slăbiciune. Din contră, arată că știi să lucrezi și să relaționezi ușor și eficient cu alte persoane și că ești capabil de a duce sarcina alocată la bun sfârșit.
8. Nu ești capabil sau nu vrei să concepi o strategie de lucru
Rolul unui lider, în cazul de față, al managerului, este de a conduce. Pentru asta, e nevoie de o strategie. De multe ori, nu o avem la îndemână, ea trebuind să fie creată. Altfel, nu se va ajunge nicăieri.
9. Nu ai pregătirea necesară pentru a ocupa postul de manager
Când o persoană nu are pregătirea teoretică și practică pentru a se afla într-o astfel de funcție, nu va ști prea bine ce presupune ea și va face totul pe ghicite, la plezneală, ceea ce nu este deloc compatibil cu pretențiile postului!
10. Nu te îngrijești de dezvoltarea/creșterea profesională a angajaților din subordinea ta
Un angajat poate fi asemănat cu o plantă: dacă este îngrijit cum trebuie, va prospera, va crește. Invers, dacă nu are nici o posibilitate de dezvoltare, pe nici un plan, inclusiv profesional, nu va ajunge nicăieri, se va „ofili”, sau va pleca spre o altă companie, unde consideră că are mai multe oportunități de creștere.
Felicitari pt articol. Multi manageri au aceste caracteristici si ar trebuie sa mai citeasca si ei