Undeva în astă lume, un cal de curse trăia la o fermă.
Ajunsese dintr-o întâmplare nefericită. Îi murise primul stăpân care fusese un om tare bun și forțat de împrejurări de genul facturi, cheltuieli, etc., calul de curse fusese nevoit să își caute alt stăpân.
Nimeri însă, la o mică fermă de animale condusă de o stăpână care, pe lângă faptul că nu avea minte, nu avea nici inimă.
Încă de la început, calul nostru de curse se dovedi a fi extrem de util și productiv, deoarece era isteț, abil, muncitor, priceput și foarte serios. Așa că, după ce își reveni din uimirea faptului că își găsise în sfârșit pe cineva de nădejde, stăpâna începu să îl folosească la munci din ce în ce mai grele. Imediat începu să îi dea de rezolvat cele mai complicate probleme, la care calul nostru găsea imediat soluțiile cele mai bune și în timp util. Iar stăpâna își vedea în voie de unghii, coafor, bârfe ore în șir, excursii, croaziere și alte mondenități…..
Și, deși calul nostru vedea cum stă treaba, se abținea de la comentarii sau de la dat cu copita, atunci când stăpâna „sărea calul” cu statul peste program ca să bârfească ore în șir la telefon….
Așa că, docil și bine crescut cum era, calul nostru doar necheza discret la glumele nesărate ale stăpânei ori la comentariile de prost gust sau la discuțiile sterile care se purtau. Și-a ros de multe ori zăbala fără să scoată o vorbă, cu răbdare, în tăcere și cu lacrimi în ochi….
Și, uite așa, în timp ce ceilalți căluți din ogradă zburdau veseli, cereau zile libere, întârziau dimineața la program și apoi stăteau câte o oră la cafea, încă una în pauza de masă și cine știe câte ore pe facebook, calul nostru ajunsese să vină primul, să muncească pe brânci și să plece ultimul de la muncă, câteodată, chiar după zece ore de muncă….. Ba, mai mult, calul nostru repara și ce stricau alții. Iar căluții veneau și plecau la fermă, dar calul nostru rămânea….
Calul nostru a muncit la fermă vreme de vreo patru ani, timp în care a primit de la stăpână același număr de traiste de ovăz pe lună. Fără nicio indexare. Este adevărat, câteodată mai primea câte o pungă cu mere, vreun covrig uscat ori vreo fundă de prins în coama sa bălaie….. Ori era lăsat să plece în concediu câte o săptămână….. dar știți cum este: facturile nu le poți plăti decât cu bani!
Și, pentru că dragul nostru cal era din ce în ce mai obosit, mai stresat și mai afundat în problemele stăpânei, de multe ori adormea plângând pe umărul partenerului său de acasă.
Și, uite așa, încurajat de partener, calul nostru se hotărî să își încerce norocul în lumea largă și să plece de la stâpână.
Așa că, într-o zi, printre bârfe și alte mondenități, calul nostru apucă să își prindă stâpâna singură și îi spuse că vrea să plece.
„CE?????” Urlă stăpâna la calul nostru de curse luând foc și trăznind din șfichiul biciului…. „Cum să pleci???…. Nu pleci nicăieri! Mă lași baltă? Nu știi ce „marfă” am dincolo?”
„Știu”, răspunse calul înghițindu-și lacrimile, „dar vreau să îmi încerc norocul în altă parte….mai sus, dacă s-o putea…”
„Poate ești nemulțumit de salariu”, a încercat stăpâna o negociere. „Poate ar trebui să vorbim”…..
Dar calul nostru de curse a refuzat politicos, răspunzându-i stâpânei că acum nu îl mai interesează aspectul….chiar era mult prea târziu.
Așa că, să nu pice „de găină”, stăpâna a luat foc și a ieșit trântind ușa în urma ei. Dar tot „de găină” a picat!
Avea dreptate. Dacă îi pleca de la fermă calul, rămânea cu herghelia nepricepută pe care tot ea o alesese, o angajase și o tolera. Și culmea, ceilalți căluți erau și plătiți ca să stea doar la bârfe și cafele….
Ni ha ha!…. a fornăit calul nostru de curse.
„La naiba” și-a spus….”Plec și gata. Ce-o fi, o fi!”….Doar era cal de curse!
Și a plecat. Și dus a fost!
Morala: în cine dai atunci când cade? Tot în cel care muncește din răsputeri.
Pe cine nu crezi niciodată că nu mai poate? Pe cel care NU se vaită.
Deși se vede cu ochiul liber că nu ești bou, tot se găsește unul care să te lege la jug!
Și chiar dacă așa te consideră unii în mod eronat, vine și vremea când pseudo-boul nostru își face curaj (precum calul de …știți voi ce!) și pornește în căutarea unui loc mai primitor pe această lume mult prea minunată.
Și nu în ultimul rând, calul o fi fost el înjugat….dar nu stă și la jugănit!
Dar știți cum se spune: orice cal de curse ajunge gloabă, dar nu orice gloabă a fost cal de curse!!
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa….ni ha ha!
