Echilibrul….hmm, acel „ceva” mult râvnit care ne menține pe axa verticală. Acel „ceva” care face ca elefantul să poată merge pe sârmă, iar pe tine te poate face să te simți ca o pisică țopăind pe un acoperiș fierbinte, în lipsa lui. Acel „ceva” care face diferența între disperare și liniște, presiune și calm, durere interioară și relaxare, distracție și programare la psiholog, între depresie și bucurie….

Acel „ceva” care te face să oscilezi între oameni, sentimente, trăiri, alegeri, percepții, dorințe, influențe, realitate și fabulație….. Acel ceva care te destabilizează, îți strică somnul și concentrarea, atunci când se clatină.

Acel „ceva” care îți arată că emoțiile sunt sau nu în rezonanță cu inima, trăirile cu dorințele iar exteriorizările cu inima ta.

Mă gândesc la o definiție, la o descriere ceva, dar cred că puțini oameni ar putea defini într-un mod concis noțiunea de „echilibru”!

Nu știu nici eu exact ce este și nici nu vreau să caut prin tratate vreo definiție sofisticoasă și mult prea elaborată ca să poată fi înțeleasă de omul de rând, adică eu, care bântui printre problemele zilnice și mă înalț prin speranțe, cad din cauza dezamăgirilor și renasc din ambiție! Zilnic. An de an….

Cred că echilibrul este mai mult o stare prin care interiorul este în renonanță cu exteriorul, o stare proprie prin care, ceea ce exprim se regăsește și în cotloanele sufletului meu. O stare în care, dacă zâmbesc înseamnă că mă bucur, dacă iubesc înseamnă că simt, dacă acord o șansă înseamnă că am încredere în alegerile pe care le fac, dacă dăruiesc înseamnă că inima mea este pe supra-plin, dacă tac înseamnă că pot suporta, chiar dacă nu sunt de acord, dacă mă pot privi în oglindă înseamnă ca voi putea dormi iar dacă plâng înseamnă că mă pot liniști…

Echilibrul poate fi acel punct de sprijin al conștiinței mele, piatra pe care mă pot odihni pentru a-mi putea continua drumul, firul de păianjen de care mă pot ține pentru a putea merge pe cărări abrupte, vesta de salvare într-o mare de probleme, atitudinea mea cerebrală în fața realității, speranța care mă conduce pe drumul meu și care nu depinde de părerea celorlalți.

Echilibrul sunt eu! Pentru că doar eu pot face ca toate acestea să devină realitate, doar eu îl pot căuta, menține, păstra și restabili.

Haideți să vedem de ce anume avem nevoie, în drumul nostru spre un echilibru stabil, în pași mici, dar la îndemână, fără vizite la psiholog și fără să ne mutăm la psihiatru….14212686_1234155106614739_3789459582195369732_n

Nu te interesa de bârfe, clevetiri, comentarii, vorbe aruncate în vânt. Nu invidia pe nimeni și nu empatiza la infinit, decât dacă poți ajuta concret. Dacă ajutorul tău se rezumă la discuții cu cineva despre problema altcuiva, atunci se cheamă bârfă, nu ajutor. Nu te sfii să fii sincer, dar nici nu-i întâmpina pe toți cu inima pusă pe o tavă de argint. Unii vor fi tentați de tavă, alții de prețul ei….. dar puțini de inima ta!

Trezește-te dimineața cu zâmbetul pe buze, cu încredere și optimism în ziua care este pe cale să înceapă. Poate părea o prostie, dar privește dimineața în jurul tău, în stația de autobuz, la intersecție, la semafor, la serviciu, la primul om pe care îl întâlnești pe stradă….vei fi uimit cât de puțini oameni zâmbesc. Vei spune că fiecare este cu problemele lui… Exact! Dar nu este chiar toată lumea vinovată de problemele noastre….

Nu te enerva din orice. Sunt oameni născuți să îi enerve pe alții. Nu sunt tratabili, deci, ce rost are să te enervezi? Nu pune totul la suflet. La un moment dat, în sufletul tău va fi mare aglomerație, iar lucrurile bune și oamenii minunați nu vor mai avea loc de lucruri inutile adunate ca un balast.

Acordă-ți, cât de des poți, timp doar pentru tine. Și fă ce îți place, orice: cântă, dansează, ascultă muzica preferată, aleargă, gătește, croșetează, fă shopping, roagă-te, mergi cu picioare goale prin iarbă, citește o carte, bea un pahar de vin, fă bungee jumping sau pur și simplu, dormi…. Te va relaxa și te va încărca cu energie.

Nu te opune schimbării, deși, aparent, schimbările tind să destabilizeze echilibrul nostru…mai ales cele bruște. Analizează situația, oferă-ți timp de acomodare și vezi dacă nu cumva noutatea este, cumva benefică. Vezi dacă nu cumva poate ieși ceva bun din asta. Sau, poate tocmai „vechiul” din viața ta era toxic.

Învață să folosești cuvintele magice: „te rog”, „mulțumesc”, „scuză-mă”…. Și tratează-i pe toți cu aceeași politețe sinceră. Și încearcă să aplici politețea chiar și pentru cei prost crescuți. Se spune că poți face un om să fie politicos fiind tu, la rândul tău, extrem de politicos. Evident, politica aceasta nu se va aplica în cazul nesimțiților patologici, ci doar oamenilor.14305487_1236937893003127_3214817922951949506_o

Nu te agăța „cu dinții” de persoane care vor să plece din viața ta. Vor crede că sunt importante, de neînlocuit și indispensabile, vor deveni vanitoase și vor fi tentate să te calce în picioare cu indiferența și aroganța lor. Lasă-le să plece….poate nu au ce căuta în viața ta! Păstrează-i lângă tine pe cei pe care îi simți cu sufletul deschis și inima curată. Nu te sfii să tranșezi situațiile ambigue sau obscure, ori cu iz de minciună sau trădare. Creează nesiguranță.

Încearcă să găsești și să vezi partea bună din orice întâmplare, partea frumoasă din orice om pe care îl întâlnești și partea folositoare din orice situație aparent neplăcută. Măcar acordă-ți puțin timp pentru a reflecta sau distanțează-te puțin pentru a putea observa.

Încrede-te în tine, în simțurile tale, în instincte, în percepțiile tale. Exprimă-ți punctul de vedere cu curaj. Iar dacă nu ești sigur că vrei să spui „da” unei propuneri, atunci cere puțin timp, spune „să vedem…” sau pur și simplu gândește-te ce nu vrei să se întâmple, atitudine care te va ajuta să decizi. Încearcă, vei vedea că dă roade….

Propune-ți obiective și încearcă să le atingi, chiar dacă unii îți vor spune că n-ai șanse prea mari. Gândește-te că nimeni nu poate ști mai bine decât tine ce poți…așa că, ce importanță are părerea lor? Nu îți abandona proiectele, încearcă să duci la bun sfârșit tot ce începi. Este un exercițiu de auto-disciplină bun, anduranță și voință. Doar cu o voință educată și antrenată vei putea reuși. Și încearcă să devii „surd” la descurajările altora!

Nu te aglomera peste măsură și nu îți lua responsabilități pe care știi din start că nu le vei putea duce până la capăt. Și nu te feri să îți faci liste cu ceea ce ai de făcut. Nu îți încărca memoria cu lucruri inutile, care oricum nu vor mai conta peste câteva ore… În acest fel, vei putea face diferența dintre lucrurile importante și nimicurile zilnice. Dozează-ți și canalizează-ți timpul, nervii, voința și energia către lucrurile importante din viața ta.

Nu deveni sclavul obișnuinței, dar nici omul exceselor, nu aborda viața și”in extremis” și rămâi ancorat în prezent. Nu visa cai verzi pe pereți, dar nici nu sta cu capul plecat, de teama eșecului. Nu există eșec, ci doar experiență de viață!

Ce este, poate, cel mai important este faptul că, uneori tocmai alegerile pe care trebuie să le facem sunt cele care ne destabilizează sau prin care ne găsim echilibrul interior. Sunt acele situații în care sufletul tău nu își găsește liniștea până când nu faci ceva anume.

Cred că, tocmai de aceea, câteodată confundăm echilibrul cu conștiința sau cu liniștea interioară.

Pentru că, ce este de fapt, echilibrul? Este o stare dobandită prin măsura în toate lucrurile din viața noastră, în sentimente, alegeri și trăiri! Este o înțelepțire a noastră, puterea de adaptare și acceptare, un mod de a jongla cu realitatea și de a face față cu brio situațiilor extreme. Este capacitatea noastră de a ne reface, de a ne ridica și de a merge mai departe. Este dominoul prăbușibil al vieții noastre….

Este balanța, liniștea și pacea sufletului nostru!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.