m ales sa fiu puternica

Femeile….sexul slab! Nu știu să bată un cui sau nu sunt în stare să care un sac de ciment…

Așa este….și, totuși sunt puternice. Majoritatea dintre ele găsesc puterea să meargă mai departe sau să o ia de la capăt.

Nu știu dacă învățăm sau dacă ne naștem așa, dar unele sunt adevărate exemple de femei puternice și totuși, rămân femei.

Îmi aduc aminte de bunica și apoi de mama. Primele femei pe care le-am văzut luptând în viață și pentru viață. Pentru copii, pentru familie, pentru cei dragi, pentru drepturile lor. Iar pentru copiii lor au fost ca niște cloști.

Atunci am înțeles că asta trebuie să fac într-o lume de incertitudini, relativități, oportunități și miraje, în care aveam să-mi petrec tot restul vieții. Să fiu puternică. Și am încercat. Am încercat să fiu puternică atunci când vântul mă bătea din toate părțile, iar eu eram pe cale să îmi culc la pământ crengile pomului lăudat de alții al visurilor mele.

Am ales să fiu puternică atunci când oboseala luptei părea mai mare decât efortul de a lupta cu destinul.

Am îndrăznit să fiu puternică atunci când viața mi-a luat totul și m-a lăsat doar ….cu mine.

Am ales să fiu puternică și să zâmbesc atunci când sufletul meu urla de durere și să râd atunci când inima-mi sângera, ca o rană deschisă. Am zâmbit chiar și atunci când prietenii au pus sare pe rană sau când dușmanii au răsucit cu nonșalanță cuțitul în rana pe care o făcuseră tot ei.

Am ales un drum mai greu decât aș fi putut și am decis să merg pe el fără să mă plâng, fără să cer ajutor, fără să mă vait, deși m-am împiedicat și am căzut de multe ori. Am ales să fiu puternică atunci când nu mi-a păsat de părerile altora, dar și atunci când am ignorat bârfele. Am ales să fiu puternică atunci când am învățat să mă ridic fără să îmi număr rănile, oblojindu-le în grabă. Oricum urmau altele…. Apoi, nici nu m-am mai obosit să mă ocup de ele. Le vindeca timpul…

Am ales să fiu puternică încercând să suport oameni anormali, lucruri nelalocul lor, întâmplări neavenite….iar atunci când nu s-a mai putut, am ales să fiu puternică plecând și luând totul de la capăt…și nu numai o singură dată!

femeie puternica

Am ales să fiu puternică atunci când a trebuit să lupt pentru ideile ele, să găsesc argumente pentru părerile mele, să țin piept atacurilor altora sau unor concurențe stupide.

Am ales să fiu puternică plecând din anturaje unde nu îmi găseam locul, pentru a-mi căuta locul în care doream să îmi petrec restul vieții. Am ales să fiu puternică apărând oameni fără ajutor dar corecți, însă atacați fără niciun drept de hiene. Am părăsit tabăra celor puternici pentru a căuta dreptatea. Mi s-a părut a fi o dovadă de a fi puternic. „Aliază-te cu cei puternici” mi s-a părut un slogan mai potrivit pentru oportuniști sau pentru o haită de lupi…. Am înțeles că, a fi puternic nu înseamnă să te aliezi pentru a distruge, ci pentru a fi o forță constructivă împreună cu alții. Diferența este enormă!

Am ales să fiu puternică plângând numai cu mine, dar niciodată cu alții și nedorindu-mi nici compasiunea și nici empatia nimănui. De milă nici nu mai vorbesc….

Am ales să fiu puternică cu mine și cu alții, încurajându-i, la rândul meu, pe cei din jur. Am dat șanse egale tuturor și am cerut sinceritate. Mi s-a părut că trebuie să fii un om puternic ca să suporți adevărul. Și am fost curajoasă alegând să ofer cu sinceritate tot ce aveam de oferit. Am crezut cu tărie că trebuie să fii un om puternic, ca să îți permiți să fii sincer.

Am ales să fiu puternică făcând diferența între „a certa”, „a critica”, „a bârfi” și „a-i judeca” pe alții. Mari diferențe!….dar câți își bat capul cu ele??

Am ales să fiu puternică părăsindu-l pe cel care nu ținea la mine sau luptând cu toată lumea pentru cel care am văzut la timp cât mă iubea.

Am ales să fiu puternică recunoscându-mi greșelile și nu punând peste ele remorci de minciuni.

Am ales să fiu puternică iertând sau încercând să uit ceea ce nu puteam ierta. Și învățând să mă încred în intuiție și sentimente. Am ales să fiu puternică înțelegând că sunt situații din care este mai bine să ieși cu amorul propriu terfelit, decât cu conștiința încărcată.

Așa suntem noi, femeile: nu ridicăm pietre de moară în spinare, dar putem purta pe umeri multe poveri, fără să le știe nimeni…. Și găsim puterea în noi. Mereu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.